Daca cel putin 14 ani m-au prins scriind/citind sau orice alta activitate ar implica studiul pe 1 ianuarie, iata ca 01.01.2014 a venit cu noutati: inconjurata nu de cei mai apropiati oameni (cu o singura exceptie), de mult vin, jocuri tembele si aproape in varf de munte, am reusit “performanta” de a avea una dintre cele mai reusite zile *mega happy*.
Revelionul mi l-am petrecut fix in aceeasi locatie ca si anul trecut, doar compania diferita si a fost o seara placuta. Nu la superlativ, dar nici nu ma plang. Tinuta purtata a fost aleasa pe ultima suta de metri, nu era cea planificata, dar mi-a placut tare mult aceasta rochita de la Poema si am decis ca ar fi mai potrivita pentru seara ce urma. Normal ca nici de data asta nu am cine stie ce poze, ca niciodata nu ma invat minte sa fiu gata mai inainte si nici nu are cine/unde imi face. *sad face*
Si pentru ca vreau sa pastrez cat de cat traditia, postarea aceasta va fi despre anul ce a trecut. Pe scurt si per total, a fost cel mai tare an de pana acum. Ce se anunta a fi inca o inlantuire de 12 luni relativ plictisitoare, s-a dovedit a fi o suma de experiente care mai de care mai captivante, ce m-au ajutat sa capat si mai multa incredere in mine, sa vad lumea putin altfel, mi-au deschis apetitul pentru nou si schimbari majore. Dar sa luam totul pe rand…
Ca si in postarea de anul trecut pe care o puteti (re)citi aici, prima parte a anului mi-a pus pe tava ceva dezamagiri si multi neuroni ucisi aiurea in incercarea de a face altora pe plac. Odata cu venirea primaverii, m-am decis ca spiritul de sacrificiu nu prea mi se potriveste si cum a dat soarele, cum m-au lovit atacurile de “rebeliune”. Memorabile au fost zilele de 1 si 8 martie, iar aprilie si mai nu tin minte sa ma fi impresionat cu ceva. Iunie a inceput cu o nunta la care m-am distrat pe cinste si unde mi-am pus din nou fata de “nesuferita” cum le place unora sa imi spuna, dar asta doar pentru cine inca n-a reusit sa ma cunoasca “pe bune”. Pe langa sesiune, in iunie a inceput si primul internship din “cariera” mea, unde, desi mi-a placut tare mult, mi-am dat seama ca nu prea-s facuta pentru programul de stat la birou 9-18:00 de luni pana vineri. In iulie am plecat in tabara cu “Universitatea de Vara” si a fost super distractie, dar despre asta puteti citi mai multe aici. Restul verii a fost cam amortita, mai ales ca o luna am stat la pat sa ma recuperez dupa ce se anunta a fi o interventie chirurgicala minora la piciorul stang. Nici acum nu-s complet vindecata, dar prefer sa nu ma mai gandesc la asta. In afara de sejurul la mare despre care v-am povestit aici, nimic n-am facut in august. In septembrie am plecat cu fetele la Barcelona si inca n-am apucat sa scriu prea multe despre aceasta excursie. Poate candva… stiu ca ar fi util multora, dar pur si simplu nu am avut timp. Sunt asa de multe de spus.. Cititi totusi ce am postat pana acum legat de acest “capitol” aici. Nu voiam deloc sa inceapa facultatea, dar se pare ca am avut parte de cele mai tari momente fix datorita ei. Pe la mijlocul lunii octombrie imi luam bilete sa plec la Paris, dar aplicam si pentru un internship in cercetare la Viena, despre care nu se stia cand si daca se va tine. Dupa ce ni se spulberasera toate sperantele ca am mai putea primi vreo veste de la austrieci, primesc telefon sa imi fac bagajele pentru 21 de zile ca am fost aleasa sa merg la Viena. Soc si entuziasm la maxim in acelasi timp, iar asta a venit si cu o schimbare de planuri privind Parisul. Singurul meu plan pe termen cat de cat lung (luasem biletele cu aproape o luna inainte, ceea ce e o premiera pentru mine, ca urasc sa fac planuri pe timp indelungat) se naruia, ca se suprapuneau zborul de intoarcere de la Paris cu cel de plecare la Viena. Eh, am schimbat biletele, pe 4 noiembrie eram la Otopeni si, dupa 3 saptamani FAN-TAS-TI-CE la Viena, m-am odihnit inca una in Bucuresti si intr-o joi dup-amiaza, 5 decembrie zburam singura spre Tour Eiffel si Champs Elysees. Am plecat cu inima indoita din suficient de multe motive, dar m-am intors extrem de entuziasmata. Am prins soare la Paris, am strabatut din nou orasul in lung si in lat, am reusit sa ma si ratacesc si mi-am dat seama ca fusesem stresata degeaba, I just have to go with the flow sometimes. Entuziasmul apune pe parcurs, desigur, insa nu ma indoiesc ca il pot readuce la viata doar urcandu-ma intr-o aeronava Air France si savurandu-mi cafeaua la un restaurant de pe vreo straduta de poveste. Parisul nu era cum l-am cunoscut datile anterioare, i-am vazut o alta fata, dar e Paris si i se admit abateri. De-ar fi sa aleg intre Paris si Viena, as alege cu siguranta Viena pentru disciplina, curatenia, nivelul de trai si siguranta pe care mi le-a inspirat. Nici nu am stiut cand am ajuns deja in decembrie, ca eu plecasem din tara la inceput de noiembrie, iar cand am ajuns toata lumea era in febra sarbatorilor de iarna. M-au prins si pe mine intr-un final, iar Craciunul mi l-am petrecut “cu colindul” din casa in casa sau mai bine zis din masa in masa. Nu cu mult diferita de ultima saptamana a lui 2012 din punctul de vedere al companiei, dar mult mai intensa si plina de nopti albe, Anul Nou m-a prins fericita, implinita, in centrul atentiei si in caz ca va intrebati, da, sunt mandra de Irina lui 2013 
Multumesc 2013 pentru fiecare clipa. Nu degeaba am trait eu mereu cu senzatia ca “13″ imi poarta noroc contrar tuturor superstitiilor. Sper ca 2014 sa fie cel putin la fel de intens. De inceput a inceput numa’ bine. Vreau multe de la 2014, dar mi-e si teama sa le “rostesc”, caci sunt planuri mari unele si nu vreau sa se franga inca dinainte de a indrazni sa le visez.
La multi ani!
